Noaptea de Sanziene

Poate nicaieri in Romania nu se sarbatoresc Sanzienele cu mai mult fast ca in Maramures, la Viseul de Mijloc si la Viseul de Jos. (Este o noapte fantastica, impresionanta, a focurilor, a magiei, a dragostei.) Obiceiul se practica

si in satele invecinate: Petrova, Leordina, Moisei sau in orasul Borsa, unde s-a transformat in festival.
     Ca sa aflu amanunte despre Noaptea de Sanziene, nu m-am dus la Borsa, ci in cele doua Viseuri: de Mijloc si de Jos. Viseul de Sus este orasel. In Viseul de Mijloc am vorbit cu Ileana Ciuban de 74 de ani si cu Vasile Nasui de 88. Ileana Ciuban imi spune ca este o noapte a focurilor, dar nu orice fel de focuri, ci a facliilor, pe care le descrie in felul urmator: se ia un lemn de molid sau de brad, lung cam de o jumatate de metru, care se ciopleste la un capat pentru a putea fi tinut in mana. Celalalt capat lasat gros se incresteaza in patru sau in opt si in crestaturi se pun vergele lungi de un metru sau de o jumatate de metru (daca se face pentru un copil). Se pun pana la douazeci si cinci de vergele. In interior se pun paie, fan, calti, resturi din lemn de brad, rasina si se aprinde cu nafta (petrol). Arde cu flacara mare, ore in sir. Purtatorul o invarte ca sa sara scantei si striga, isi striga prietenii la „faclie” - adica sa vina cu „faclia”. Tinerii cu faclii stau distantati, unul aici, unul mai incolo. Cei care locuiesc mai departe, pe dealuri, ard „facliile” acolo sus, ceilalti le ard pe prund, adica pe nisipul si pietrisul de pe marginea raului, pentru a proteja terenurile acoperite de fanete. Se aduna dupa lasarea noptii cate treizeci-patruzeci de tineri, copii si tati ai copiilor, la marginea apei si ard „facliile” pana se termina, invartindu-le. Dupa ce-au terminat de ars, capetele fumegande se pun jos si sar peste ele. Sar peste foc pentru a scapa de toate bolile si relele; le arde focul si omul ramane curat. O seama de tineri se duc apoi si se scalda in pielea goala. Scaldatul are acelasi sens. Adica se practica purificarea magica prin foc si prin apa.
     „Noi asa stiam. Abia asteptam sa vina Sanzienele, sa mergem sa aprindem faclii, sa ne jucam, sa ne intalnim fetele cu dragutii. Toata noaptea ne trecea acolo pana dimineata pe la trei, in noaptea spre ziua de Sanziene. Faclii erau si pe drumuri si pe dealuri, peste tot. Strigau, fluierau sa se adune la „faclie”: „Mai Vasai, mai Gheo, hai, ma, ziniti (veniti) la faclie!”. Se scaldau impreuna. Dar cine se scalda? Dragutul cu draguta! Se dragosteau, noa. Copiii se scaldau mai departe, nu cu ei, si-i duceau parintii acasa. Eu nu m-am scaldat niciodata. Atunci se cauta avere si noi eram gazde (bogati). Foarte multi ar fi vrut sa se insoare cu mine.”
     Ileana Ciuban ma duce peste drum de ea, la batranul Vasile Nasui, de 88 de ani. O femeie o saluta cu „Hristos s-a-naltat” fiindca este dupa Inaltarea Domnului. Ileana Ciuban ii raspunde: „Drept si-adevarat”. Acest salut tine pana la Rusalii.
     Batranul Vasile Nasui, care a invartit multe „faclii”, intrebat daca a avut dragute, imi zice: „Am fost omul dragutelor, n-ai grija”. Acum este pocait, dar vorbeste deschis despre noaptea de Sanziene si-mi releva o fata mai tainica a acestei nopti. In vreme ce flacaii invart facliile, fetele mari merg si se tavalesc goale - se spala in roua - in lanurile de grau, de secara, de orz, de orice fel, ca sa aiba noroc, sa fie frumoase, curate, sa se marite bine, sa aiba copii. „Noi, feciorii, le-am pandit, ca de unde am fi stiut ce fac? Da nu ne-am apropiat. Nimeni, niciodata nu s-a apropiat de ele. Pe vremea mea, si cand ne scaldam in rau, feciorii se scaldau intr-un loc si fetele in alt loc. Ne scaldam goi ca n-am fi putut merge acasa cu hainele ude.”
Cu Maria Bora, bibliotecara din Viseul de Jos, am stat de vorba ore bune. Este o persoana speciala, „suflet din sufletul neamului ei”, o depozitara a tot ce este bun si frumos. Desi cele doua sate: Viseul de Mijloc si Viseul de Jos sunt apropiate, obiceiul se deosebeste de la un sat la celalalt. De la Maria Bora aflu ca „facliile” se numesc aici „fetere”. „Este singura localitate din judet unde nu li se zic „faclii” si focuri.” „Comuna Viseul de Jos este asezata intre patru dealuri: Dealul Popasc, Dealul Hausului, Dealul Morii si Dealul Sacaturii (Sacaturii). Feterele se aprind pe toate varfurile de dealuri si se vad extraordinar de frumos, ca niste jocuri de artificii. Se pregatesc dinainte, din timpul saptamanii, fiecare incercand sa-l faca in asa fel incat sa arda cat mai frumos si cat mai multa vreme. Este intocmai ca faclia. Vergelele sau sipcile din sindrila se leaga cu sarma ca sa stea bine si sa poata fi invartite in siguranta fara sa sara afara focul. Se pune putin opait (petrol) si se aprinde. Feterele se aprind unul din celalalt. Cand termina de ars, fiecare si-l pastreaza pentru a-l duce acasa. Acolo se implanta in gradinita de legume, in locurile cultivate cu varza, ca sa nu umble coropisnita si omizile sa nu manance varza. Dar mai ales se pun pentru mana gradinii. Inainte de a merge la focuri pe dealuri, femeile, fetele si baietii credinciosi merg la biserica, inconjoara biserica impreuna cu preotul, cantand pricesne legate de Sanziene.”
     Dupa lasarea noptii, cand feterele au terminat de ars, baietii le iau pe umar si coboara cantand ca sa se adune pe prund, la malul apei. Aici se face si clasamentul. Unul spune: „Noa, a cui feteri o fost mai fain? A cui o ars mai mandru? Di pa care dealuri?”
Pe prund se aprinde un singur foc mare din paie, tuleie de porumb legate in snopi mari si tot felul de ramasite aduse de acasa. Peste acest foc trebuie sa sara fetele. Cea care nu vrea sa treaca este luata de subsiori de catre doi feciori si trecuta „cu de-a taria”. Ceilalti scormonesc focul sa sara scantei, ca fetei sa-i fie si mai frica. Pe langa foc se incinge un joc. Prima data se prind in joc barbatii si joaca „barbatescu”. Apoi se joaca invartita in doi. Fiecare fecior isi joaca draguta. Veselia tine cat ii tin pe ei puterile sa joace, uneori pana la ziua.”
     La o prima vedere, saritul fetelor peste foc pare un fel de gluma. Batranele insa ii stiu rostul si spun: „Taceti, bine ca ati sarit peste foc, ca s-a tane vaca (va prinde vitel) cand vom duce-o la buhai (taur)”, aluzie clara la un rit de fertilitate, asa cum este tavalitul prin lanurile pline de roua.
     Sarbatoarea magica a luminii si a implinirii naturii, Sanzienele exprima si explozia feminitatii erotice, preaplinul menit sa fie cules inainte ca ziua sa se scurteze si soarele sa se stinga, a toamna, pe cer.

[Inapoi]